Când experiența pe motocicletă începe să lucreze împotriva ta!

Motocicliști experimentați: cât de mult te protejează, de fapt, experiența moto?

• Motociclism

Un motociclist experimentat poate merge impecabil timp de două decenii și totuși să ia o singură decizie greșită care să îl trimită pe asfalt în două secunde.
Deși este un proces firesc și util prin care mintea procesează mai ușor manevrele după atâția ani, complacerea și excesul de confort te pot face să ignori tocmai micile decizii care îți garantau siguranța în trecut, motiv pentru care merită să analizăm greșelile invizibile care duc la accidente în cazul motocicliștilor convinși că au învățat totul.

1. Experiența poate crea un pilot automat!
Când ești la început de drum și încerci să controlezi simultan ambreiajul, frânele, oglinzile și vitezele în mijlocul traficului, creierul tău lucrează la capacitate maximă pentru a procesa zece lucruri diferite în același timp, această stare de alertă obositoare fiind tocmai mecanismul care te protejează de greșeli majore.

După ceva mii de kilometri parcurși în șa, toate aceste manevre tehnice se transformă în reflexe firești care te eliberează de efortul mental inițial, însă pericolul real apare în momentul în care starea de relaxare și complăcere preia controlul asupra întregii atenții acordate drumului.

Realitatea pe care începi s-o ignori este că drumurilor nu le pasă cât de familiare îți sunt!
Devine obicei de-a lua de-a gata experiențele trecute deși nu este garantat că aceeași intersecție pe care ai traversat-o de 500 de ori n-ar poate avea astăzi o mașină care iese.
Sau același viraj pe care ai ajuns să-l abordezi foarte agresiv sau măcar nepăsător, poate avea pietriș pe el astăzi, sau chiar un vehicul oprit după o curbă fără vizibilitate.

Dacă avantajul motociclistului experimentat este că știe ce face, slăbiciunea este că uneori poate înceta să se mai întrebe de ce o face!

Prin urmare, unul dintre cele mai bune obiceiuri pe care le poți dezvolta, chiar și după ani de mers, este să te scoți din din modul de pilot automat, să eviți să devii pasager pe propria motocicletă pierdut în complezență sau gânduri care îți pot distrage atenția exact când drumul îți cere vigilență maximă.

2. Experiența te poate face să fii confortabil cu riscurile mici!
Pe măsură ce aduni mii de kilometri, devii mai calm, înțelegi reacțiile motocicletei și înveți să citești traficul, însă această evoluție firească poate împinge treptat limita de siguranță prea departe fără să îți dai seama.

Un motociclist experimentat rareori își asumă un pericol în mod conștient, ci doar mizează pe faptul că a mai trecut prin situația respectivă, uitând că o manevră din care a scăpat cu bine de zece ori nu devine mai sigură, ci doar mai familiară.
Distanța față de mașina din față este exemplul perfect pentru acest fenomen, fiindcă dacă la început lăsa un spațiu generos, în timp are tendința să se ruleze tot mai aproape pentru că se simte stăpân pe situație, iar lipsa unor incidente pe termen lung îi validează greșit acest obicei.

Un risc pe care l-ai supraviețuit de 10 ori nu devine automat un risc sigur. Devine doar un risc familiar, iar familiaritatea poate face ca pericolul să pară mai mic decât este în realitate.
Experiența ar trebui să te facă să devii mai bun în a recunoaște ce riscuri nu merită asumate de la bun început, ar trebui să te facă mai selectiv, nu mai lipsit de frică!

3. Încep să meargă pe drumul pe care și-l amintesc!
Dacă parcurgi din ce în ce mai des un anumit drum, creierul tău creează o versiune mentală a acelui drum și când mergi din nou pe el, mergi parțial din memorie.
Doar că drumul rămas în memoria ta și șoseaua pe care rulezi în momentul de față sunt de fapt două lucruri complet diferite, chiar dacă peisajul îți pare neschimbat.
Ar trebui să tratezi drumurile familiare ca fiind cunoscute, nu predictibile: faptul că le știi nu îți garantează ce vei găsi azi pe ele.

4. Devin prea buni la recuperarea din greșeli!
Un motociclist experimentat poate uneori să scape nepedepsit din situații din care un începător nu ar putea, iar acea situație, dacă este experimentată de mai multe ori, devine o parte din stilul de mers și greșeala nu se mai simte ca o greșeală.

Dacă salvezi constant intrări proaste, trase slabe sau decizii grăbite, s-ar putea de fapt să devii foarte bun la recuperarea din greșeli, în loc să devii mai bun la prevenirea lor.
Un motociclist bun nu doar sărbătorește faptul că a reușit să recupereze situația și să evite astfel incidentul/accidentul potențial, un motociclist bun se întreabă "De ce a trebuit să mă recuperez în primul rând?"
 

Greșeli în Motociclism:
Descarcă Manualul secret al motociclistului experimentat!

5. Încetează să mai respecte oboseala!
Pe măsură ce aduni cinci sau șase ore neîntrerupte în șa, starea ta generală poate părea bună la prima vedere, însă creierul începe să filtreze informațiile din jur exact ca un ecran căruia i s-a scăzut luminozitatea, fără să-ți dai seama.
În aviația comercială, piloții numesc asta "oboseală operațională", stare în care continui să execuți manevrele de bază corect, dar capacitatea de atenție scade proporțional.

Motocicliștii experimentați știu că atenția și capacitatea de concentrare este o resursă finită, afectată de orele petrecute în șaua motocicletei și mai știu că motocicleta nu este afectată în vreun fel de timpul și distanța parcursă sau condițiile meteo, ea necesitând exact aceeași precizie în comenzi și aceleași timpi de reacție, indiferent cât de obosit este cel de la ghidon!

Și nu-mi spune că există motociclete confortabile pentru că nici măcar cea mai confortabilă motocicletă de touring nu te poate feri de oboseala psihică acumulată după o zi întreagă în șa, iar statisticile rutiere confirmă exact acest lucru prin faptul că o mare parte din accidente au loc aproape de destinație sau în ultimii kilometri din drumul spre casă, când atenția scade dramatic chiar înainte de sosire.

6. Devin mai puțin speriați de viteză!
Este absolut firesc ca un motociclist cu experiență să ruleze într-un ritm susținut, deoarece acomodarea cu viteza face parte din evoluția naturală pe două roți, permițându-ți să procesezi repede reperele vizuale și să te simți stăpân pe traiectoria ta. Să mergi cu 150 sau 160 km/h pe un drum național poate părea o manevră banală și extrem de relaxantă după ani de șa, însă această stare de lejeritate nu schimbă cu nimic legile fizicii sau timpul material de reacție în cazul în care apare un obstacol neașteptat. În cazul meu s-a întâmplat însă ceva neașteptat, pentru că odată cu adunarea kilometrilor am constatat că am devenit mai lent pe drum, știu: nu sunt motociclist adevărat! Am devenit pur și simplu incapabil să-mi mai asum pericole inutile pentru lucruri care efectiv nu merită, această schimbare de mentalitate apărând treptat tocmai din faptul că merg cu motocicleta aproape exclusiv în ture lungi prin alte țări.

7. Încep să aibă mai multă încredere în abilitățile lor decât în marjele fizice de siguranță!
Fizica nu iartă și nu este impresionată de abilitățile pilotului! Abilitățile îți oferă opțiuni dar tot timpul rămâne incredibil de valoros pe o motocicletă.
E o regulă simplă pe care merită să o repeți la nesfârșit: pe drum este întotdeauna mai bine să acționezi din timp decât să fii pus să reacționezi într-o fracțiune de secundă, pentru că o frânare executată impecabil în teorie depinde în realitate de calitatea asfaltului de sub roți și de spațiul rămas până la obstacol.

Când te bazezi excesiv pe capacitatea ta de a gestiona orice scenariu, dar uiți să-ți lași timpul necesar de reacție, toate exercițiile de frânare de urgență învățate ca pe circuit devin inutile pe o stradă plină de necunoscute.

Sunt de părere că experiența trebuie să-ți ofere mai multe opțiuni, ajutându-te să identifici din timp alternativele mai sigure în loc să te blochezi într-o singură manevră la limită.
Cu cât crește viteza de deplasare și astfel scade timpul de reacție, cu atât se micșorează și numărul de opțiuni pe care le ai la dispoziție, totodată crescând și acuratețea și perfecțiunea de care trebuie să dai dovadă în execuția acelor opțiuni.

8. "Nu am avut niciodată un accident": înseamnă că fac totul bine!
Un istoric lung și curat dovedește un singur lucru cert: că ai mers tot timpul ăsta fără un incident major, deși, între noi fie vorba, asta nu garantează că fiecare manevră sau obicei al tău în trafic este impecabil.
Situațiile reale arată că poți purta cu tine o deprindere greșită ani la rândul fără să pățești nimic, bazându-te pe noroc sau pe reacția promptă a celorlalți șoferi care te-au evitat la timp.

Problema apare în ziua în care contextul se schimbă radical, iar ploaia torențială, oboseala adunată, un pasager în spate, altă motocicletă sub tine sau asfaltul prost se suprapun peste decizia ta luată într-o fracțiune de secundă.
Un om cu adevărat matur pe două roți nu refuză învățarea sub pretextul celor două decenii de permis, ci caută activ să-și corecteze micile scăpări, conștient că strada găsește mereu o cale nouă să te surprindă.
De asemenea, un om cu adevărat matur pe două roți știe că nu le-a văzut și nu le-a trăit pe toate și tocmai de aceea alege, în mod conștient, să nu se pună niciodată, voit sau nevoit, în situații limită. Preferă să nu descopere, în momente cu consecințe ireversibile, că instinctele de care ar avea nevoie poate nu există.

9. Încetează să mai fie curioși!
Oamenii se opresc din pus întrebări, abandonează exercițiile de frânare în parcări goale și refuză complet feedback-ul venit de la alții.
La început, aproape orice situație întâlnită pe motocicletă ridică o întrebare. De ce a reacționat motocicleta așa? De ce am ajuns atât de aproape de mașina din față? De ce am intrat prea repede în acel viraj? Ce aș fi putut face diferit?
După ani de mers, întrebările acestea apar tot mai rar, tocmai pentru că multe situații au început să pară cunoscute.

Problema este că un motociclist poate avea multă experiență și foarte puțină disponibilitate de a o mai pune sub semnul întrebării. O frânare care a ieșit prost este trecută cu vederea pentru că, până la urmă, motocicleta s-a oprit. O intrare prea optimistă într-un viraj este considerată o situație rezolvată dacă a fost redresată fără consecințe. Iar atunci când cineva atrage atenția asupra unei greșeli, experiența acumulată devine foarte ușor argumentul prin care discuția se închide.

Curiozitatea are tocmai rolul de a te ține atent la lucrurile pe care credeai deja înțelese, astfel, să mai exersezi o frânare de urgență după câțiva ani de mers poate părea inutil până în momentul în care descoperi că reacția ta nu mai este chiar aceeași. Să accepți o observație de la un alt motociclist poate fi neplăcut, dar uneori omul din spatele tău vede ceva ce, de la ghidon, n-ai cum să observi.

Instalarea convingerii că vechimea ți-a oferit deja toate răspunsurile posibile reduce treptat atenția la detaliile fine și te face să ignori analiza propriilor momente la limită.

10. Ego-ul și protejarea reputației!
Unul din efectele cumulării de experiență este tocmai abilitatea de a nu mai avea nimic de demonstrat nimănui, nici măcar ție! Și astfel, drumul în sine de la A la B devine ceea ce-ar fi trebuit să fie încă din prima zi: plăcerea de a merge cu motocicleta și a ajunge la destinația dorită fără dramele la care poți fi expus ca începător.

Numai că nu toată lumea ajunge acolo. Mulți rămân blocați într-un alt fel de presiune, la fel de obositoare ca teama de-a greși de la început, doar că vine deghizată în încredere: nevoia de-a rămâne "cel care știe" în fața celorlalți.

Miza reală pe care o câștigi odată cu trecerea timpului este tranziția de la încordarea de a fi impecabil, la liniștea de a fi pur și simplu un motociclist împlinit, care se întoarce mereu teafăr acasă.

Nu cred că există o rețetă care să te ferească definitiv de toate greșelile de mai sus, oricât ai citi despre ele, sau oricât te-ai strădui să le eviți conștient.

Experiența rămâne, oricum ai întoarce-o, un joc cu două fețe: te ferește de o mie de pericole pe care un începător nici nu le observă, dar în același timp îți slăbește garda exact acolo unde crezi că ești cel mai puternic.

La început, vrem să demonstrăm că putem. După suficient de mulți kilometri, ar trebui să ajungem în punctul în care nu mai avem nimic de demonstrat.
Și poate că asta este una dintre puținele forme de progres care într-adevăr contează pe motocicletă: să îți placă în continuare să mergi, fără să fie nevoie ca fiecare drum să-ți dovedească ceva și experiența în sine să îți confere suficientă distanță față de propriile obiceiuri încât să le poți privi din nou cu ochii unui motociclist care încă mai are ceva de învățat.

Greșeli în Motociclism:
Descarcă Manualul secret al motociclistului experimentat!

Greșeli în Motociclism:
Descarcă Manualul secret al motociclistului experimentat!

• Distribuie: