Peștera lui Zeus Creta

Peștera lui Zeus Creta

196 aprecieri de la 211 cititori

Am ajuns la Peștera lui Zeus relativ rapid, după ceva aventuri pe niște drumuri pe offroad - mulțumim Garmin - ceea ce a implicat ceva emoții pentru că și ploua. Dacă ploua mai tare mai mult ca sigur rămâneam împotmolit pe drumul acela.
Dar, n-a fost să fie și am ajuns cu bine la peșteră.
Evident că ne-am lăsat echipamentele de ploaie în cameră pentru că n-avea cum să plouă chiar azi, toate aplicațiile de vreme spuneau că va fi soare, slabe șanse de ploaie.
intrarea în peștere e sus, deasupra stâlpului Peștera lui Zeus este situată în Creta, în partea sud-vestică a Platoului Lasithi, la aprox. 18 km distanṭă de Malia.
Ajunși în parcare, am stat să mâncăm ceva și am pornit pe poteca pavată parṭial cu piatră, un drum care urcă în pantă uṣoară, până la 1000 de metri altitudine. Puteai lua un măgăruș să te ducă până sus dar, mi-a fost milă de bietul animal care trebuia să mă care atâta drum. Așa că am zis pas și am urcat pe jos. Cu ceva reprize de ploaie pe drum, am ajuns la peșteră, oprindu-ne din când în când pentru poze. Odată ajunși la intrare, am plătit biletul (6eur/pers) și am coborât spre peșteră.
Se coboară pe trepte din beton, peștera având un traseu prestabilit: întâi cobori până în fundul peșterii, apoi evident urci spre ieșire. Peștera lui Zeus a fost descoperită în jurul anului 1883, iar săpăturile arheologilor au scos la iveală și câteva rămâșițe minoice care datează din 1800 î.H.
Depinzând de cât de interesat ești, îți poate lua chiar 45 de min să vizitezi peștera, la care se adaugă și traseul. Cu o lungime de 35 metri și o adâncime de 16 metri fiind împărṭită în două camere - Upper Cave ṣi Lower Cave - a devenit de-a lungul timpului un loc sacru de rugăciune ṣi pelerinaj, fiind asociată cu legenda antică Diktaion Andron, care spune povestea Zeiței Rhea.
Pentru a scăpa de soṭul ei, Cronos - care îṣi devora copiii - Rhea se adăposteṣte în această peșteră pentru a-l naște pe Zeus, tatăl tuturor zeilor și al oamenilor. Această peșteră adăpostește mai multe specii de lilieci, printre care și cel mediteraneean cu urechi lungi, fiind o specie protejată pe cale de dispariție. Ieșiți din peșteră am stat la un suc de fructe imediat pe dreapta și-am lasat camera să filmeze priveliștea de sus. La coborâre am prins din nou ceva reprize de ploaie făcând poteca foarte alunecoasă. Fiind încălțați cu ghetele moto nu prea au fost probleme deosebite la acest aspect.
Pe drum am dat și de un cuplu de români care urcau. Am schimbat câteva cuvinte și-am continuat coborârea.

Ajunși la parcare am revenit la terasa unde mâncasem inițial pentru că ploua bine de tot.
Cred c-am stat mai bine de o oră la acea terasă și ploaia nu mai înceta.
Mai o cafea, mai un suc... o vorbă cu oamenii de acolo. A trecut timpul. Și poaia. Am plecat ușor spre hotel cu gândul la un duș cald. Destul de frig pe platou însă până în Heraklion s-a schimbat vremea, încălzindu-se considerabil.

196 aprecieri de la 211 cititori

• Distribuie: