Am vizitat Canionul Matka

Am vizitat Canionul Matka

Canionul Matka e la vreo 15 km de Skopje și ajungi la el foarte repede, mai ales dimineața, când orașul încă nu s-a trezit complet. Drumul până acolo e scurt și liniștit, bun de parcurs pe motocicletă, fără trafic și fără senzația că mergi spre ceva "turistic". Pur și simplu ieși din oraș și, la un moment dat, relieful se strânge și intri într o zonă care pare desprinsă din altă parte.
Bine, noi l-am vizitat într-o zi de Luni, la sfârșit de octombrie și-mi închipui că vara, în sezon, altfel stă treaba cu aglomerația pe la canion. Canionul s-a format pe râul Treska și are cam 5 km lungime, dar cifrele spun puțin din ce înseamnă locul.
Pereții de stâncă sunt foarte apropiați, iar apa e adâncă exact acolo unde nu te aștepți. Din dronă se vede clar că nu e un canion larg, spectaculos dintr-o singură privire, ci mai degrabă o tăietură adâncă, îngustă, care se continuă mult după ce dispare din câmpul vizual. Zona nu a fost gândită inițial pentru vizitatori, iar asta se simte. Potecile par făcute pe măsură ce a fost nevoie de ele, nu desenate dinainte. Balustrade diferite, platforme improvizate, scări săpate direct în piatră și trasee care se termină brusc.
Nu deranjează, dimpotrivă. Îți dă senzația că locul a fost adaptat, nu cosmetizat. Deși plimbarea cu barca e probabil cea mai cunoscută activitate de acolo, noi n-am apucat să o facem. Chiar și așa, de la nivelul apei îți dai seama cât de adânc este lacul în unele zone, după culoarea care se schimbă brusc lângă stânci. Localnicii mai spun că sunt peșteri care nu au fost cartografiate complet, iar asta explică de ce apa pare "fără fund" în anumite locuri.
Peștera Vrelo, cea mai cunoscută din zonă, este considerată de mulți speologi drept una dintre cele mai adânci peșteri subacvatice din Europa, dar adâncimea exactă nu este stabilită nici azi, pentru că explorările s-au oprit din motive de siguranță, nu pentru că s-a ajuns la capăt. Apa lacului își schimbă culoarea foarte brusc în anumite zone din cauza diferențelor mari de adâncime pe distanțe scurte, nu din cauza vegetației sau a fundului lacului.
La final, Matka rămâne genul de loc unde nu simți nicio presiune să faci ceva anume sau să bifezi vreo experiență. Am ajuns, ne-am oprit, am scos camera și drona, am stat pe margine și ne-am uitat în jur fără grabă, iar faptul că n-am prins plimbarea cu barca n-a contat deloc, pentru că senzația era că locul oricum nu se consumă într-o activitate anume.
Dacă ești în zonă fiind pentru prima oară în Macedonia de Nord, ar fi păcat să-l ratezi. Video-ul are trei secțiuni: momente importante din călătoria spre Canionul Matka, filmări cu drona ale canionului și plimbarea pe cărările înguste pe măsură ce ne-am întors la motocicletă (incluzând prețurile la activitățile de acolo):
 

• Distribuie: