Haideți la Oludeniz!

Haideți la Oludeniz!

261 aprecieri de la 277 cititori

Gata, plecăm de la Kușadasi.
Următoarea locație: Oludeniz cam la 290 de km. Vom sta 2 nopți.

Cu o seară înainte am ochit pe net trei hoteluri, le-am notat coordonatele GPS, primul fiind cel mai frumos.
În caz de nu are camere, mergem la următorul de pe listă.
Dimineața plecăm la drum agale.
Drumul destul de pitoresc, ne oprim ici colo să mai bem un ceai, o apă... să mâncăm câte ceva.
Foarte cald: în apropiere de Olundeniz Kitty vede un indicator de temperatură pe stradă indicând 39 de grade. Multe localități de traversat, fiecare cu cate 4-5 semafoare, toate pe roșu. Stai și stai, apoi mai pornește ventilatorul la moto...

Intrăm în oraș și ne oprim direct în poarta hotelului.
Ne cazăm, ne schimbăm repede și direcția baie. Ölüdeniz este un sat stațiune de pe coasta de sud-vest a Turciei. Este cunoscut pentru laguna albastră, parcul Tabiat și pentru plaja largă și albă numită Belcekiz unde-am stat și noi.
Plaja cu nisip la început, însă când te apropii de mare... pietricele.
Mai mari, mai mici... în apă, la fel. Ca să nu mai zic că dacă faci 4 pași serioși în apă, aceasta-ți sare de umeri.
Stăm la mare și ne întoarcem în cameră cu gândul că ne vom plimba următoarea seară prin stațiune. Urmează încă o zi de plajă: 60 de lire 2 sezlonguri cu umbrelă și saltele. Măsuță n-aveau. Plaja începea bine cu nisip fin, însă în buza mării, erau doar pietre pe o lațime considerabilă.
De toate mărimile. Ca la construcții. Plaja Olundeniz este foarte interesantă, din oră în oră aveai impresia că-ți aterizează vreun parapantist pe umbrelă. Foarte mulți și unii dintre ei se aventurau foarte, foarte sus și departe. Alții treceau jos pe deasupra plajei. Apa a fost suficient de caldă cât să nu-ți dea fiori. Erau o grămadă de copii în apă, deci ok.
Însă foarte adâncă încă de la plajă. Adică, în trei - patru pași mai serioși îți sărea de cap. Și eu am 1.82m.

Când am ajuns în cameră ne-a luat o moleșeală de ne-a sărit cheful să mai mergem pe jos.
Așa că ne-am limitat în a ne plimba prin oraș. Mare plimbare, căci e o singură stradă, exceptând faleza care duce spre laguna albastră. Altceva decât plajă și sărituri cu parapanta nu ai ce face în stațiune.
O săritură cu parapanta era 500 de lire într-un loc, 600 într-altul.
Lui Kitty îi este frică, iar eu sunt peste limita de greutate. Cică tre' să ai maximum 100 de kg...
Nici nu-mi mai amintesc când am avut suta.

Mai bem un "vitamin", adică suc de rodii și portocale stors pe loc, mai aruncăm o privire la un magazin și uite c-a trecut și ziua asta.
Toți ne salutau în rusă și ne invitau să le vizităm magazinul.
Cei drept, în stațiune erau mai mulți ruși decât turci.

261 aprecieri de la 277 cititori

• Distribuie: