Potop spre Mersin

Potop spre Mersin

153 aprecieri de la 171 cititori

A plouat în Anamur toată noaptea!
Și n-am închis un ochi din cauza țânțarilor! Era ca pe un tărâm de luptă prin cameră: numai sânge pe pereți, saltele și draperii.
A fost "open seazon" toată noaptea. Dimineața însă, pentru că nu aveam mic dejun, am decis să mergem să luăm ceva de mâncare de la un supermarket, facem un mic dejun șantieresc cu salam, pâine și brânză topită.
Noi matinali nevoie mare, ajungem la supermarket și era închis.
În timp ce așteptam deschiderea începe o ploaie... corespunzatoare, cum ar zice agricultorul român în august.
Fără umbrele, fără echipament de ploaie, luăm mâncarea și ne tirăm spre cameră.
Nici nu știu când am mâncat, făcut bagajul și îmbracat pentru a ieși la moto.
Se mai oprise ploaia, parcă.
Încălzim motoreta și plecăm la drum.
Nici nu ieșim bine din Anamur și ne prinde o furtună în toată regula. D'aia cu vânt lateral de te muta de pe bandă.

Kitty îmi tot repeta că îi este frică și că vrea să ne întoarcem... Deja de câteva ori.
Începe să mă streseze mai mult decât ploaia.
A picat numai bine că intercomul a început sa dea rateuri și a trebuit să-l opresc.
Chinezaria este rezistentă la apă dar, nu cu antena descoperită de i se vedea firul. Deh, mi-a căzut casca de pe rezervor când mă tot chinuiam să deschid topcase-ul. Asta încă de pe la Canakkale...
Liniștea este apreciată de mine, mai ales că drumul devine din ce în ce mai greu. Mergem așa tot drumul de coasta, ba pe-o singură banda pe sens, ba pe două.
Cert este că am parcurs 220 de km în mai bine de 5 ore.
Oprim la un popas, o locație de tip "împinge tava" unde am mâncat două feluri de mâncare cu 50 de lire/persoană. Auzind marea în spate, nu m-am putut abține să nu fac o vizită:

Continuăm cu drumul spre Mersin unde ajungem pe soare, peste 24 de grade afară. Noi, copți bine. Adică, știi cum e atunci când prinzi ploaie, soare, ploaie apoi iar soare...
Echipamentul de ploaie acoperă doar corpul și picioarele. Cizmele și manusile nu.
Plus că ploaia a fost așa de aprigă pe unele secțiuni încat a intrat apă și în cască.
Găsim cazare căutând din poartă în poartă, ca să zic așa. Hotelul draguț, mâncarea bună și parcare moto pazită. Seara, hai în oraș să căscăm gura. Mergem și până la mare ca să aruncăm un ochi pe acolo. Apa, destul de caldă însă n-am făcut baie.
Destul de departe hotelul așa că, hai la camera că deja eram foarte obosiți și iar mersesem pe jos cam 3km doar dus, până la plaja asta. Mereu ajungem seara, sau pe la 17 la hotel și, până îți faci un duș și te schimbi, te prinde noaptea.
Ajunși în cameră, mă ia așa o oboseală de nici nu mai aveam chef să pun "chestiile" la încărcat.

Mâine unde oprim? La Gaziantep? Sau mergem direct către Șanliurfa?
"Vedem dimineață" îi zic lui Kitty și apoi, somn de voie...

153 aprecieri de la 171 cititori

• Distribuie: